Si ce mai conteaza daca plec? Ce ar mai fi contat daca as fi ramas? Pentru cine as fi ramas? Nu as fi avut pentru cine sa fi ramas pentru ca el a plecat inaintea mea si m-a lasat sa-mi iau alte jucarii cu care sa imi fac de lucru pana se intoarce. Si mi-am luat rolul atat de in serios, si m-am jucat atat de abitioasa si m-am prefacut atat de mult ca imi iubesc noile jucarii incat am uitat sa-l mai iubesc pe el. Si cand s-a intors sa ne continuam drumul, a fost uimit sa vada ca nu vroiam sa ma ridic de langa jucariile mele si sa plecam la drum. Nu cred ca a stiut ce sa faca. Cred ca, la fel cum un parinte face atunci cand copilul nu vrea sa plece din parc, cred ca s-a ascuns dupa vreun copac sa vada daca ma ridic cand o sa-mi dau seama ca sunt singura si atunci o sa apara si el din umbra si ma va lua de mana.
Momentan nu m-am ridicat de langa jucarii. Momentan ma uit in jur si constat ca el nu e, sau ma rog, e dupa o tufa urmarindu-ma, momentan vine ploaia si mie nu imi e frica pentru ca am ajuns sa nu regret nimic din ceea ce am facut sau din ceea ce fac. Atunci cand cerul o sa icepe sa verse stropi, o sa-mi iau jucariile murdare de nisip si de dragostea mea falsa si patata si acida si o sa plec. SI el o sa vina, o sa ma ia de mana si o sa ne continuam drumul initial, oricare ar fi ala.
De ce nu ma ridic de pe jos inca? Pentru ca nu am terminat jocul si pentru ca ploaia nu a inceput. De ce ma joc cu jucariile pe care nu le iubesc? Pentru ca ele imi permit sa iubesc murdar si fals, ele imi permit sa nu aspir la dragostea inaltatoare care mi-a facut rau. Sau poate ca tocmai ele imi vor deschide drumul catre dragostea inaltatoare care, cine stie, poate de data asta nu imi va mai face rau.
Daca mai stiu cum e sa mergi tinuta de mana pe o carare insorita cu verdeata de o parte si de alta? Mai stiu, si cu o oarecare nostalgie pot sa zic incet ca e gandul care ma mai ridica uneori deasupra conditiei mele umane si fragile. Visele imposibile ne ridica spiritul si ne fac sa atingem un alt nivel cel putin din punct de vedere spiritual, chiar daca trupul si mintea si inima noastra iubeste murdar si acid si sta in noroi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu